Tendința de partajare excesivă: ce este și de ce pune în pericol confidențialitatea pe rețelele sociale?

„Astăzi m-au concediat și nu știu ce să fac cu viața mea”. „Tocmai am ieșit din terapie și mă simt devastată.” — Acestea sunt lucrurile pe care mi-e rușine să le recunosc. Expresii ca acestea, însoțite de videoclipuri cu plâns pe TikTok sau Instagram, sau fire pe X, au devenit fenomene virale. Ceea ce odinioară era rezervat pentru confidențialitatea unui ziar sau a unei conversații cu un prieten este acum expus milioanelor de oameni.

„Oversharing” – tendința de a-și partaja excesiv viața privată pe rețelele sociale – crește într-un ritm amețitor, condus de promisiunea empatiei, validării și companiei digitale. Dar ce ne face să ne deschidem în acest fel? Ce câștigăm și ce riscăm?

Trendul cunoscut sub numele de „social media este fals, iată lucruri pe care mi-e rușine să recunosc” se întărește pe TikTok (rezumat în hashtag-ul #socialmediaisfake), unde utilizatorii – mulți dintre ei din generația Z – își împărtășesc cele mai profunde nesiguranțe, de la anxietatea cu privire la cariera lor profesională până la temerile legate de stima de sine. Acest tip de conținut trezește empatie și solidaritate, dar deschide și ușa către comparații nesănătoase.

Pe de altă parte, firele confesionale proliferează pe Reddit sau Reddit. Aceste narațiuni generează răspunsuri masive de la străini care oferă sfaturi sau pur și simplu companie virtuală.

În contextul familial, un exemplu specific este fenomenul de „sharing”, când mamele și tații publică detalii intime despre copiii lor pe rețelele de socializare. Deși este adesea bine intenționat, acest comportament poate afecta stima de sine și intimitatea copiilor, deoarece creează o imagine idealizată și expusă fără consimțământul lor.

Validarea digitală – prin aprecieri și comentarii – activează circuitele de recompensă în creier, inclusiv zone precum nucleul accumbens, care răspund, de asemenea, la stimuli recompensatori în mediile față în față.. Acest feedback rapid poate declanșa o eliberare de dopamină și poate întări tendința de a împărtăși conținut emoțional.

Cu toate acestea, reducerea fenomenului de „oversharing” la o simplă „gopă cu dopamină” este prea simplistă. Motivațiile pentru expunerea intimului pe rețelele sociale includ, de asemenea, factori sociali, culturali și psihologici mai largi.. Atribuirea comportamentelor noastre digitale exclusiv acestui neurotransmițător nu are suport neuroștiințific și nici nu promovează înțelegerea profundă.

Sprijinul social este un alt factor cheie în supraexpunerea pe rețelele sociale. Împărtășirea experiențelor dificile online poate genera un sentiment de comunitate și sprijin, mai ales atunci când există răspunsuri empatice din partea străinilor. Unele cercetări indică faptul că postarea poveștilor despre boli mintale în rețele facilitează accesul la rețelele informale de sprijin, învățarea strategiilor de coping și un sentiment de apartenență.

În timpul pandemiei, s-a observat, de asemenea, că suportul digital a avut un impact pozitiv asupra sănătății mintale a multor utilizatori, deși s-a subliniat că tipul și calitatea unui astfel de suport este ceea ce determină eficacitatea acestuia.

În fine, acest fenomen poate fi explicat și prin efectul catartic: surprinderea a ceea ce simțim sub formă de text sau video ne permite să ne organizăm gândurile și să ne confruntăm cu emoțiile. Partajarea excesivă poate fi văzută ca o versiune digitală a unui jurnal intim, doar cu un public gata să răspundă în timp real.

Totuși, această transparență emoțională poate avea consecințe grave. Pe TikTok există multe cazuri de utilizatori care se confruntă cu critici, ridiculizări sau chiar amenințări după ce și-au expus crize personale sau domenii ale vieții pe care ar prefera să le uite.

Comparația socială este un alt risc comun. Văzând pe alții împărtășindu-și terapia sau procesele de durere poate crea presiune pentru a face același lucru, ca și cum vizibilitatea ar fi o dovadă a autenticității. Acest dinamism poate crește anxietatea și un sentiment de inadecvare la cei care nu se simt pregătiți să-și expună experiențele personale.

Dependența de aprobarea externă intră în joc atunci când bunăstarea noastră emoțională începe să fie măsurată în interacțiuni digitale: Dacă o postare intimă nu stârnește suficient interes, este ușor să te simți respins sau ignorat. Acest lucru ne împinge să împărtășim mai mult, cu o intensitate emoțională mai mare, în căutarea acelui răspuns de confirmare.

În plus, amprenta emoțională este de lungă durată. Chiar și conținutul șters poate persista în capturi de ecran sau se poate răspândi indirect, poate reapărea atunci când vă așteptați mai puțin și poate afecta reputația dvs. personală sau profesională.

În fine, „sharing”-ul arată un alt tip de vulnerabilitate emoțională: cea a celor care nu au voce – copiii – ale căror limite sunt depășite fără ca ei să poată decide, generând posibile consecințe psihologice în viitor.

Înainte de a distribui, merită să te întrebi: ce caut cu adevărat când postez? Am nevoie de validare sau suport real? Reflectarea ajută la evitarea expunerii impulsive și stabilirea unor limite clare promovează un sentiment de siguranță, generând echilibru emoțional. După cum subliniază experții în sănătate mintală: Identificarea și impunerea granițelor este esențială pentru bunăstare.

Definirea aspectelor personale pe care nu doriți să le expuneți – cum ar fi sănătatea mintală, relațiile sau conflictele familiale – nu oferă doar protecție, ci întărește și stima de sine. Instrumentele de confidențialitate de pe rețelele sociale, cum ar fi partajarea conținutului doar cu „cei mai buni prieteni”, restricționarea comentariilor sau limitarea vizibilității postărilor, sunt resurse valoroase pentru menținerea unui echilibru între conexiunea emoțională și protecția personală.

În plus, dimensiunea offline rămâne esențială. Sprijinul personal, fie din partea familiei, prietenilor sau profesioniștilor, oferă de obicei o ascultare mai autentică și susținută decât interacțiunile digitale. De fapt, unele cercetări au arătat că combinația de grupuri de sprijin online și fizic promovează recuperarea emoțională și ne permite să răspundem mai bine nevoilor individuale.

Chiar și înregistrările private, cum ar fi jurnalul, înregistrarea notelor vocale sau exprimarea emoțiilor prin artă, oferă căi sigure pentru procesarea sentimentelor fără expunere publică online.

Împărtășirea excesivă reflectă un paradox al vremurilor noastre: Căutăm autenticitate și conexiune pe rețelele de socializare, dar ajungem să ne expunem rănile în vitrinele unde empatia coexistă cu judecata.iar ceea ce este privat poate deveni public pentru totdeauna.

Partajarea poate avea efecte pozitive imediate – validare, sprijin sau catarsis – dar implică și riscuri, de la anxietatea socială până la vulnerabilitatea pe termen lung.

A avea grijă de intimitatea noastră emoțională nu este un semn de izolare, ci mai degrabă o formă conștientă de îngrijire de sine. Într-un ecosistem digital care recompensează supraexpunerea, rezervarea spațiilor private poate fi cel mai prețios gest pentru a ne proteja sănătatea mintală.

OLIVER SERRANO LEÓN

Conversația (**)